omuşór


omuşór
I.
(omuleţ) s. m., pl. omuşóri
II.
(uvulã) s. n., pl. omuşoáre

Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.

Look at other dictionaries:

  • omuşor — OMUŞÓR, (1) omuşori, s.m., (2) omuşoare, s.n. 1. s.m. Omuleţ (1). 2. s.n. Apendice cărnos, mobil şi contractil, situat în cavitatea bucală, în partea posterioară a palatului moale; luetă, uvulă. ♦ (Rar) Mărul lui Adam. – Om + suf. uşor. Trimis de …   Dicționar Român

  • guşter — GÚŞTER, (I) guşteri, s.m., (II, III) guştere, s.n. I. s.m. Specie de şopârlă de culoare verde, cu coada lungă, care se hrăneşte cu insecte (Lacerta viridis). II. s.n. (reg.) Gâtlej; esofag. ♦ Omuşor. III. s.n. (med.; pop.) Crup. – Din …   Dicționar Român

  • uvulă — UVÚLĂ, uvule, s.f. (anat.) Omuşor. – Din fr. uvule, lat. uvula. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  UVÚLĂ, uvúle, s.f. uvulă, guşter; împărătuş, luetă. [şi NODEX] Trimis de tavi, 27.05.2004. Sursa: MDN  UVÚLĂ s …   Dicționar Român

  • limburuş — LIMBURÚŞ s. v. luetă, omuşor, uvulă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  limburúş s.n. (reg.) 1. omuşor, uvulă. 2. limba cântarului. Trimis de blaurb, 30.06.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • luetă — LUÉTĂ, luete, s.f. (anat.) Omuşor. [pr.: lu e ] – Din fr. luette. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  LUÉTĂ s. v. omuşor. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  luétă s. f …   Dicționar Român

  • împărătuş — ÎMPĂRĂTÚŞ s. v. luetă, ochiul boului, omuşor, pitulice, uvulă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  ÎMPĂRĂTÚŞ împărătuşi m. Prelungire musculară posterioară a cerului gurii; uvulă; guşter; omuşor. /împărat + suf. împărătuşuş Trimis de… …   Dicționar Român

  • limbă — LÍMBĂ, limbi, s.f. I. Organ musculos mobil care se află în gură şi care este pricipalul organ de percepere a gustului; serveşte la mestecarea şi înghiţirea alimentelor, iar pentru om este şi organul principal de vorbire. II. 1. Principalul mijloc …   Dicționar Român

  • mosor — MOSÓR, mosoare, s.n. Piesă cilindrică de lemn, de metal sau de material plastic, cu capetele în formă de discuri, pe care se înfăşoară aţă, fire de mătase, sârmă etc.; p. ext. piesa împreuna cu firele înfăşurate pe ea. – Din tc. masura, scr.… …   Dicționar Român

  • om — OM, oameni, s.m. 1. Fiinţă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligenţă şi limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziţia verticală a corpului şi structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere …   Dicționar Român

  • ouşor — OUŞÓR, ouşoare, s.n. 1. Diminutiv al lui ou (1); ouleţ, ouţ. 2. Plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori albe verzui, cu fructe de forma unor boabe lunguieţe, roşii şi pline cu numeroase seminţe (Streptopus amplexifolius). [pr.: o u ] – Ou + suf …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.